(Iulie 2010) Maraton MTB Surmont Challenge

Despre concurs:

Locul desfășurării: Azuga, Munții Baiului
Data și ora desfășurării competiției: 18 iulie 2010, 12:00 – 18:00
Organizator: Surmont Club în parteneriat cu Primăria orașului Azuga
Traseul: organizatorii ne-au oferit 2 trasee.

Traseul principal Ritivoi – Gârbova, lung de aproximativ 40 km, parcurge zone de drumuri forestiere, poteci montane și gol alpin, diferența de nivel de aprox 1300m.
Traseul scurt Statiunea Azuga – Limbasel se adreseaza cicliștilor pe mountain bike amatori și oferă o tură frumosă și lipsită de pericole deosebite, în peisajul și atmosfera sălbatică a văilor Azuga și Limbasel. Traseul are o lungime de 25 km, o diferență de nivel de 460 m și se desfașoară exclusiv pe drumuri forestiere, având întoarcerea, în coborâre, pe valea Limbaselui.

Taxa de înscriere: 30 Lei
Rezultatele pot fi vizualizate aici
Galeria foto poate fi accesată aici

Cum a fost?

Challenge – un cuvânt care se potrivește de minune experienței trăite la acest maraton. M-am înscris la traseul de 40km, o distanță potrivită pentru un maraton MTB. Să nu uităm însă de diferența de nivel, care conform organizatorilor este de aproximativ 1300m… pentru cei 40km nu e tocmai mică.

Am citit descrierea traseului făcută de Zaco (Dorin): 18km urcare ușoară pe drum forestier, 4 pante ”accentuate” și coborâre – cam așa se prezenta pe scurt traseul. Îl aveam în cap, mă uitasem și pe pozele făcute de Zaco (în poze întotdeauna totul pare mai roz).

În ziua concursului ne îndreptăm către destinație. Coadă mare la înscrieri, ceea ce era și de așteptat, Azuga fiind la 150km de București. Am înțeles că s-au înscris 500 de participanți (+ bicicliști care nu au mai apucat numere). Startul deși se dădea la o oră târzie (12:00) s-a întârziat, din cauza înscrierilor masive, timp în care am socializat cu Zoloper și Mircea.

S-a dat startul… buluc mare. Încetișor ieșim din țarc, facem stânga pe un drum forestier, și hai la depășiri. Îmi pierdeam suflul la început … încălzirea mea dinaintea concursului nu a avut efect, din cauza pauzei prea lungi (strat la 12:40). La km 12 se separau cele două trasee, cei de la traseul lung trebuia să facă o buclă, respectiv o urcare, după care intrau din nou pe traseu. Problema e că de la acea bifurcație, 50m mai încolo (pe traseul scurt) era punctul de alimentare, noi am intrat în buclă nepregătiți (îmi consumasem deja apa din bidon, din cauza căldurii). Unii opreau să se alimenteze cu apa din râu … eu nu voiam să mă opresc așa că am intrat pe prima urcare fără apă… chinuitor moment. Cam sadic a fost să ai primul punct de hidratare la km 25. Dar na … se mai întâmplă greșeli și pe la casele mari. După ce am ras aproape un litru de apă hai la drum … încălzită binișor … forțe noi… și oricum mai era puțin … 15km. De menționat că deși mai avem 15 km, ne așteptau cele 3 pante mai ”accentuate”.

Bun … toate pantele au fost criminale. Scurte, dar criminale! Era complicat să și împingi … iar punctul meu slab e push-bike-ul… mă mișc ca o broască țestoasă. Anyways … coborârile pe care le așteptai cu sufletul la gură s-au dovedit a fi puține și tehnice. Prima a fost coborâbilă, multe S-uri, curbe strânse, înclinația destul de accentuată, rădăcini. Ultima coborâre, care conform unui voluntar trebuia să dureze 15 minute … nu am cronometrat … dar cred că am depășit cele 15 minute, dar ne-am și bucurat de o mocirlă de nota 100. Întradevăr era un noroi prietenos, nu se lipea de roți … dar patinai la greu … la un moment dat am zis că o să cobor pe bicicletă, că în cazul în care cad, o să cad pe moale … Recunosc … m-am distrat. La un moment dat era o pantă alunecoasă și abruptă, era un băiat care a ajuns la ”baza” ei pe fund și bicicleta l-a urmat lateral cumva. Mai grav a fost când mocirla se combina cu pietre și rădăcini.

Finish! Locul 6 – categoria Women Open, 4h.30min. Murdari ca niște purcei, chinuiți … ne-a prins ploaia la a treia pantă, unde era concursul King of the Mountain. De vis! Spălat bicicleta, încălțămintea în râu și fuguța la București.

În ansamblu, nu a fost un concurs urât. Până la urmă ar trebui să învățăm să abordăm orice tip de traseu. A fost un exercițiu bun. Și, apropo,mulțumim fotografilor … că dacă e să povestim cum a fost, cuvintele nu ne sînt suficiente.

Foto by: Dan Bistriţeanu, Giglia30