(Iunie 2010) Unfinished experience of Medias

În sfârșit m-am hotărât să împărtășesc experiența mea de la Maratonul Medieval Mediaș 2010. Un maraton mult așteptat și care îmi devenise drag datorită pozelor, poveștilor și nu în ultimul rând al zonei.

După cum spuneam într-un post anterior concursul oferea posibilitatea parcurgerii a două trasee: traseul scurt de 50Km și traseul lung de 80Km. Întrucât la un maraton distanța confortabilă pentru mine este de 50Km, inițial m-am înscris la
traseul scurt. Aflu mai târziu de la o prietenă că MMM este singurul maraton care îți permite să faci cei 80 de km în timp util și că e unul dintre puținele maratoane la care cineva cu o ”pregătire” medie ar fi capabil să termine traseul lung onorabil :). Zis și făcut, contactat organizatorii, schimbat traseul. Acum Doina Țiței apărea în tabel cu 80 KM.

14.06.2010

După două zile cu furtuni și ceva ploaie de vară , traseul este încă în stare foarte bună, adică uscat.

Primul mesaj din partea organizatorilor cu privire la vreme, m-a alarmat doar puțin. Optimismul nu dispăruse.

16.06.2010

Din pacate am o veste PROASTA.

Astazi a fost o rupere de nori in zona Medias si prin urmare, traseul nostru care era ciclabil 100% , acum nu stiu daca mai e mai mult de 60%. Asa cum am atentionat in pagina de informatii, in caz de ploaie traseul este mult mai dificil, pamintul fiind unul deosebit de lipicios in anumite portiuni. Sa speram ca vremea se mai indreapta, altfel pregatitiva de o zi extrem de grea.

oook …60% is good. Încep să mă pregătesc moral pentru noroiul lipicios… că practic nu mai aveam ce face.

17.06.2010

Ora 21, m-am intors din traseu . Situatia este critica. Practic trebuie sa fiti pregatiti sa impingenti bicicleta atit la deal cit si la vale. Pare o gluma dar cred ca trebuie sa va stringeti bine siretul la pantofi daca vreti sa nu ii pierdeti in noroi. Muncim de mai bine de 6 saptamini la organizarea MMM, pentru a va oferi un eveniment placut. Se pare insa ca de ce ne-a fost frica in fiecare an, de aceasta data se va intimpla:

VA FI FOARTE MULT NOROI LIPICIOS ! ASTAZI A TURNAT DIN NOU CU GALEATA!

Calcule … gânduri … emoții … emoții … într-un final … asta e … ne putem distra și cu noroi, până la urma urmei, noroiul e pentru toată lumea!

Ajungem la Viscri cu o zi înainte, mai prindem o furtună pe drum. Moral eram pregătită, până la urmă nu sînt decât 80KM. A doua zi, o zi cu soare și cer senin, împreună cu niște băieți din Ungaria (unul din ei e chiar Bálint Lukács – câștigătorul cursei de 50KM) ne îndreptăm către Mediaș. Evident eram în întârziere și evident am prins și un radar. Ne-am gândit … no … ce poate să se mai întâmple?

Ridicat chip-ul, salutat oamenii, pregătit biclele în doi timpi și două mișcări și … așezat la start. Dezavantajul întârziatului … se așează în coada plutonului. START. Un tur prin oraș cu mașina de poliție în față. Acum era momentul să depășesc lumea și să încerc să mă poziționez mai pe la jumătatea plutonului, auzisem de o pantă destul de nașpa chiar la intrarea pe terenul offroad. Problema problemelor … nu era panta sau oamenii care făceau pushbike, ci noroiul, care s-a lipit din start pe smart sam-urile (care apropo nu excelează în nimic, vorba aia nu-s nici rele, dar nici bune nu sînt). Desfă v-brake-ul, oprește-te de o mie de ori să dai jos noroiul de pe roți with bare hands. Mai roagă-te un pic… toată urcarea aia m-a demoralizat … nu mă ajuta bicicleta, terenul … în acel moment mă gândeam pfff… mai am 70KM, dacă și restul va fi așa…

Ies din ”negură”! Ca să vezi, în zonele cu spații deschise terenul era uscat! Pfff… moment în care hai să dăm mai tare, să recuperăm, că deja pierdusem vremea pe panta de la început. Noroiul de pe roți zbura în toate direcțiile. It felt soo good. Prima parte a traseului a fost comună cu traseul de 50KM, era lume în jur. Mă simțeam ca la concurs. După ce am ajuns la bifurcația unde cele două trasee se despărțeau mi-am dat seama că eram singura din tot grupul care făcea dreapta. Cool! Acum sînt pe cont propriu. Măcar e frumos afară, soarele bate destul de tare… who cares… nu e noroi! Mă bucur de pante pe care le-am urcat fără probleme, de priveliști. Chiar mă gândeam oare o să dau de cineva pe traseu? Și hop … în față întrzăresc o fată și un băiat!!! Yeeey … oameni!!! Hai să-i depășesc! Bun … la punctul de alimentare 2, organizatorii, drăguții de ei, îmi oferă și un ”duș”. După care fac acea chestie care mi s-a părut ciudată și anume o buclă … cu alte cuvinte … mă întorceam din nou pe la pct de alimentare 2, după ce mai parcurgeam vreo 20KM (cred). Faza tare e că la intrarea în buclă îi întâlnesc pe primii (ei deja făcuseră bucla, pfff, avans de 20km … i suck ;))) Maus, Dan, Zaco, Oac (inițial aveam impresia că am greșit drumul).

Îmi văd de drum, la un moment dat… în depărtare, văd un omuleț care fluiera și alerga de zor… ajung aproape de el … era un organizator, care nota și încuraja. Iarăși singurică … ha! mai depășesc vreo doi. La o coborâre lungă cu pietriș și curbe faine, am dat cât am putut, gândindu-mă la recuperarea timpului pierdut la începutul cursei. La finalul acestei coborâri, guess what, am făcut pană la roata din spate! Nu m-am panicat, eram pregătită. Prima pană făcută fără asistență, am schimbat camera neașteptat de repede. Sursa, un cui de fix 5cm. Un țăran cu căruța a fost amabil și mi-a oferit pompa de picior, astfel încât în câteva secunde roata era umflată și pusă la loc!!!

Spre finalul buclei, pe o urcare, în zare se văd niște nori cum se adună, mai rău e că se auzeau și niște tunete. Mă rugam ca vântul să împrăștie norii negri. Ajung din nou la pct de alimentare 2, le spun oamenilor, că nu am de gând să renunț. Spre norocul meu la acel punct întâlnesc un chip cunoscut Dan Bistrițeanu, care mi-a zis că mă va însoți în continuare. Vremea nu mai e deloc sunny. Intrăm în pădure, o coborâre, patinăm artistic, dar ne ținem pe biciclete. Se întunecase și nuu mai vedeam nimic, pedeasupra a început să bată vântul violent, cădeau crengi, frunze peste noi. Ieșind din pădure am zis că răul a trecut, dar nu … a început să plouă cu găleata, stropii imenși ne loveau violent, nu mai puteai vedea pe unde mergi și era o coborâre cu șleauri!!! Plouă, bate vântul, tună, fulgeră!!! Excelent! Toate bune și frumoase, nu ne oprim, mergem … DAR, nu mai vedeam marcajele, așa că am ajuns la concluzia că ne-am rătăcit. Am ratat vreo intersecție. Dă-i stai la telefon, încearcă și explică locul unde te afli, organizatorii, încercau să-și imagineze și ei pe unde eram … vreo 20 de minute le-am pierdut. Frigul intrase în mine, Dan îmi oferă pelerina lui, o doamnă ne dă niște pungi pentru telefoane, găsim marcajul. Terenul era distrus … din nou noroi, din nou pushbike … căutat poteci alternative. Mai avem 30KM. S-a oprit ploaia… apare soarele! Ne urcăm pe biciclete, mergem prin iarba acoperită de ploaie … ieșim la o șosea … punctul de control 9. Cool! Șosea … mai avem vreo douăzeci și ceva de km și încă 2h30min până la ora limită. Însă, bucuria se transformă-n … ne-au cerut chip-urile, moment în care au început să curgă lacrimile involuntar. Furtuna s-a terminat, era soare pe cer, eu mai aveam 2h30min, aveam forță și voință! Organizatorii nu prea s-au așteptat la o astfel de reacție, au încercat să-mi explice că e greu, că a plouat, că e terenul urât… etc. Cu siguranță aș fi putut să-l termin … dar asta e … trebuia să predau chip-ul. Înțeleg organizatorii, în urma experienței mele cu Prima Evadare, de a trebuit să oprim sute de concurenți la punctul de alimentare 2 și înțeleg și frustrarea celor opriți.

Primul abandon.  Sîntem aduși cu o Dacie Papuc, noi și bicicletele noastre, la linia de Finish. Mi se oferă medalia de participare. Recunosc, a fost un moment trist să termin concursul așa. Știam că într-un fel am câștigat.
Mi-am propus ca anul viitor să trec linia de finish și să termin cu orice preț traseul de 80KM.

La categoria Feminin, traseul 80KM, nu au terminat decât două fete: Fodor Emese (locul 1) și Elena Fodor (locul 2). Felicitări!

Organziarea a fost frumoasă și cu mult suflet. Bravo lor … la anul sper să nu mai avem parte de furtuni … deși la un moment dat a fost fun să pedalezi pe ploaie.

Pozele de la eveniment le puteți găsi aici

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Filmul poate fi achiziționat de aici

Anunțuri

6 gânduri despre „(Iunie 2010) Unfinished experience of Medias

    1. Mulțumesc, întradevăr .. păcat, dar na … îi înțeleg … aveau copaci dărâmați de la furtuna pe la punctele de control … și niște accidente din câte am înțeles. Oricum la anul mulți vor lua revanșa ;))

      Astăzi mergem la Surmont Challenge … sper de data asta să fie fără furtuni ;))

  1. Foarte fain. Cand ne-ai zis ca ai facut singura pana nu ai mentionat si de ajutorul dat de nenea cu pompa :P.

  2. 🙂 Felicitari pentru curajul de a aborda cursa de 80 de km.
    Si felicitari si pentru locul pe care l-ai ocupat la Surmont.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s