(August 2010) Cum a fost la Geiger!

Informații generale despre concurs le puteți găsi în postul anterior.

Cum a fost?

28 August. Am ajuns destul de târziu în Sibiu (deși ne doream să prindem ceva din festivitățile pe care ni le-a pregătit orașul). Ridicat numerele, salutat lumea din metru-n metru (ăsta este unul din lucrurile care-mi plac la evenimentele de acest gen, întâlnești o mulțime de oameni care împărtășesc aceeași pasiune). Cazat (la motelul Dumbrava … okeiuț … dușul un pic ciudat – avea para aia fixă, de trebuia să-ți uzi și părul când făceai duș 🙂 ). Ieșit în oraș, multă-multă lume, am găsit cu greu o masă liberă la The Gallery (că deh … erau în program niște paste) și … s-a întâmplat un lucru MINUNAT … a început să plouă! O ploaie din aia de ține o săptămână. De supărare am mers să bem un vin la Atrium (un loc foarte fain cu muzică live). După vin, în toiul nopții ne-am plimbat desculț prin ploaie…

29 August. După cum ne povestea tatăl unui puștiulică de 5 ani despre copilul lui care după ce a deschis ușa de la cameră a exclamat ”Futui! Plouă de rupe!” (copilul era direct implicat… deh … participa și el la concurs.) Bun… ca de obicei întârziați, ajungem la fix la start. Oamenii deja erau aranjați, așa că am prins startul, dar undeva pe la coadă. Urmează câțiva kilometri prin pădure cu mulți bicicliști în jur, unii mergeau mai bine, alții se opreau la o baltă, două… noroiul un pic anevoios.

Noroiul în sine nu mă mai speria, am format deja o imunitate în ceea ce-l privește. Problema mea era să încerc să îmbunătățesc timpii. Așadar, știind că la coborâre voi fi mai lentă decât de obicei, din cauza faptului că bicicleta mea în continuare se crede la o competiție de patinaj artistic, iar saboții erau inexistenți (aici e vina mea nu a ei), dar oricum nu prea aveam nevoie de ei ;)), am mers cât de tare am putut pe urcarea aia lungă. Și sunt mândră de mine la capitolul ăsta, am urcat așa cum am vrut, m-a ajutat și respirația în acest sens, am mers constant și mai tot timpul pe bicicletă. (am încercat să trag de mine să fac cât mai puțin push-bike). Evident au fost zone (slava Domnului scurte) în care s-a împins la bicicletă: pe Măgura – porțiuni foarte mici, pantele erau urcabile în general și după al doilea punct de alimentare – o pantă cam prea accentuată, am împins la bicicletă la greu pentru că îmi alunecau picioarele.

Mi s-a părut interesant sus pe Măgura. A fost destul de creepy cu atâta ceață! Norocul meu e că băieții din față aveau veste reflectorizante și puteam să-i urmăresc, altfel nu se vedea nimic atât de densă era, pe deasupra îmi înghețaseră și ochelarii (!).

Coborârile cu cele trei săgeți în jos. (semn de avertizare: coborâre periculoasă) Prima, imediat după Măgura… din punctul meu de vedere, am văzut coborâri și mai periculoase. Era întradevăr destul de abruptă, dar nu avea șleauri, rădăcini sau pietre … dificultatea i-a crescut odată cu ploaia, deci da … a fost periculoasă, mă gândesc că pe uscat o coboram mai frumos (nu cu 10km/h ;)) ) După care mai era una printre pietre… nu știu dacă traseul era conceput pentru bicicletă acolo, nu cred că încăpea vreo bicicletă pe acolo, în orice caz era greu să cobori chiar și pe lângă ea. În rest, au fost foarte ok coborârile, păcat că nu prea am avut încredere în bicicletă (mai exact în cauciucuri, furcă, saboți) și am mers destul de precaut.

Ultimii kilmometri (care au fost și primii) prin pădurea cu noroi au fost infiniți… !

Finish! Am ajuns a opta fată din 28 în 5h27min 45KM (175 la general din 341). Obiectivul meu era în primele 10. E o clasare cumva firească întrucât anul acesta la Geiger a fost o concurență serioasă au participat fete foarte bune: Emese Fodor, Linda Tamas, Curuța Anda, Gyurka Zsuzsa, Simona Pop, Patricia Plumbota. Rezultatele le puteți vizualiza aici sau aici.

Concluzii:

A fost fain în ansamblu. Am plecat mulțumită. Am păpat o clătită buună, mi s-a făcut și masaj la picioare 🙂