Eram câțiva prieteni cu o pasiune comună (pentru unii pasiunea a fost descoperită cu 3-4 luni în urmă). Obișnuiam să ieșim aproape zilnic, week-end-urile le petreceam undeva pe două roți (neapărat)… că ploua, că era noroi, că era frig, soare, zăpadă eram pe două roți… împreună.
PS: tocmai îmi luasem SPD-urile. (Explicația pentru căzătura din film 
)
Vineri. Baiului. Plecăm din București pe la 16:00. La 18:00 începem să urcăm de la Bușteni, pe Zamora. Sîntem doi. Soarele era încă pe cer și știam că ne va prinde noaptea, nu știam însă unde exact. Urcarea cam de 8-10 km prin pădure (unde mă rugam să nu dau nas în nas cu Ursu), după care am ajuns la stână (ciobanii erau acolo, ceea ce i-a făcut pe câini să stea deoparte).
Creasta. Lungă … în dreapta și stânga se așternea acel peisaj pe care am ajuns să-l vedem mai des la calculator decât ”live”. E prima mea urcare pe Baiului, încerc să țin pasul cu Dan … la un moment dat ne-am dat seama că ar trebui să ne mișcăm mai repede, ca măcar o parte din coborâre să o prindem pe zi. Așadar pentru prima oară sînt tractată. Interesantă experiența … trebuia să pedalez cât de tare pot, ca să nu-l obosesc prea tare pe Dan. La un moment dat simt că ne apropiem de un plat. Ne dezlegăm bicicletele și băgăm tare. O coborîre lungă, cu pietre mișcătoare, drum îngust, curbe și văi în lateral.
Amurg. De admirat nu mai aveam timp. Simt nevoia unei lumini. Scoatem frontalele (Costi, farul și-a făcut treaba de minune, am orbit animalele de pe drum). Coborîm pe un drum de exploatare. GPS-ul ne spune să luăm în dreapta/stânga… cam prostuț, ne-a dus prin niște șanțuri, râpe cu căței morți, străzi cu noroi (în condițiile în care tot traseul fu foarte uscat). Datorită acestui GPS, ajungem pe DN într-un final, doar că în Secăria (trebuia să ajungem în Sinaia). Legăm bicicletele și fuguța până la Bușteni la mașină. Ajungem pe la 00:30.
Well, ăsta a fost un mic ”antrenament” pentru Carpathian Adventure.
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Joi eram convinsă că voi ajunge la mare. Vineri am aflat că există varianta Sf. Gheorghe (maratonul Saint George). După ce am cîntărit toate pro și contra, pe la 20:00 eram cu bicicletele cocoțate pe mașină și ne îndreptam spre … mare. (decizia finală am luat-o în ultima clipă … așa facem noi, cred că a devenit o semnătură).
Scopul ”ieșirii”: testarea traseului de bicicletă de la triatlonul Fără Asfalt și în același timp un mic ”antrenament”, că tot ne ”pasc” niște concursuri în viitor.
Sâmbăta dimineața (relativ) echipați coborâm de la Canapele (din Vama Veche) cu biclele în cîrcă, cu lumea care ne privea mai mult sau mai puțin curioasă. Ne continuăm drumul pe faleză (o senzație foarte interesantă, să simți vîntul venind din dreapta și mirosul mării, al ierbii uscate. Surpriză! Ne mai întîlnim cu doi bicicliști care la fel au hotărât să facă traseul! Noi mai grăbiți din fire și fiind așteptați de Dudu, îi lăsăm în urmă.
Intrăm pe traseu. Așteptări: traseu de câmp, plat, prăfuit. Și cum a fost: De pe șosea am intrat pe un drum destul de distrus, după care după cum mă așteptam un câmp arid (asemănător cu cel de la Prima Evadare). Nu știu dacă e bine să dezvălui toate ”secretele” acestui traseu, cert e că am fost surprinsă de cîteva lucruri: vegetația (flori colorate unele chiar ciudate – ciudat de frumoase, pietre care pe alocuri servesc drept rampe … which is sooo cool, verdeață, animale care foșnesc în stânga și dreapta ta, broasca țestoasă sau șarpele…
Nu voi descrie traseul … vă las pe voi să descoperiți și să vă uimiți. Cei 33km au cîteva porțiuni ”cool” și cel mai bine e să le descoperiți voi.
Cîteva fotografii sunt doar o fărâmă a ceea ce e acolo… în realitate e mai drăguț (well … aveam și eu ochelarii ăia galbeni/portocalii, care fac totul în jur să pară mai frumos.
Cu ochii umflați de somn ne îndreptăm către locul de start al maratonului Prima Evadare, la întîlnirea cu cei aproximativ 100 de cicliști, care s-au hotărît să ”încerce” traseul. Nu mi-am imaginat că vremea posomorîtă de dimineața va aduna atâția oameni, la un moment dat mă gîndeam dacă nu cumva e 9 mai.
Treziți la realitate, ne asumăm rolurile de ”ghizi”. Eu am fost ”ghidul” grupului 2, grupul care va merge cu viteza de 20km/h. Toate bune și frumoase, dar chiar la început grupul 1 a fost prins de grupul 2 și a ”hoinărit” puțin prin pădurea Băneasa.
Primul ”hop” … parapetul de la centură. Reacțiile oamenilor erau surprinzător de ok, nimeni nu a înjurat, ba mai mult s-au amuzat.
Al doilea ”hop” … am indus în eroare vreo 50 de bicicliști, făcînd dreapta după stînă, în condițiile în care trebuia să facem stînga. My bad… modificarea traseului exista, doar că era cu o șosea mai încolo. Era interesant să-i vezi pe toți cum te urmează și la un moment dat trebuie să le dai vestea că ai greșit sensul.
După Palatul Ghica și lac… intrăm în pădurea Balotești … de acolo ”cunoștințele” mele se bazau doar pe ”panglicile” de anul trecut (care mai lipseau din cînd în cînd). Iar ghidul nr. 1, rămânea în urmă să atârne panglica provizorie pentru grupurile 3 și 4. ”Vitezomanii” mă ”necăjeau” cu întrebările de genul ”și acum încotro?”, ”în dreapta? stânga” ”pfff!”
Bălți au fost doar cîteva, toate ocolibile. În schimb ne-am bucurat de soare, de rapiță, de verdeață crudă, de umbra copacilor.
A doua zi, am refăcut traseul arată parcă mai bine și mai prietenos
Cîteva fotografii din tură, mulțumim pe această cale bicicliștilor fotografi (Ciprian Muntele, musashi, Dan, msysmilu, Anca, Ema) și după cum ne-am obișnuit un filmuleț realizat de Ombun (www.imaginidinbucuresti.ro)
Ne vedem pe 9 Mai !!!
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Sâmbăta, 24 aprilie, de la ora 9.00 se va face, recunoașterea traseului Primei Evadări. Cei care vor să vină sînt așteptați la locul de start în Băneasa la ora 8.45. Puncte de întîlnire în București: Piața Universității (în fața TNB) până la ora 7.45 și la Arcul de Triumf până la 8.15. Durata turei va fi de 9-11 ore, cu tot cu pauze. Începătorii să nu se sperie, se va pedala în ritm de plimbare.
Se va pleca în echipe mici de 15-20 de oameni, grupați pe categorii “de viteză” : viteza medie 12 km/h / 16 km/h / 20 km/h / 24 km/h. Vor fi cel puțin 4 ghizi, care cunosc traseul sau au gps cu track-ul traseului.
Traseul de întoarcere și-l va stabili fiecare grup la Snagov. Este probabil ca cei mai mulți începători să prefere întorcerea pe șosea (prin Căldărușani, prin spatele aeroportului). Nu ne vom întoarce pe DN1!
Startul is here: ——>
Teoretic ne pregăteam să mergem la munte (Piatra Craiului) de Paște cu grupul. Practic am rămas în București. Profitînd de vremea bună ”am verificat” traseul Primei Evadări, căutând/testînd alternative noi.
Față de anul trecut am remarcat cîteva schimbări (un parapet construit la centură, niște arături ”noi”), e clar calitatea traseului se schimbă cu fiecare săptămână.
Duminica, după ”testări” de drumuri ”noi”, la Băneasa, ne-am întâlnit cu Vali și Răzvan, parcurgând prima parte a traseului un pic după palatul Ghica.
Luni, din nou ”verificarea”/”inspectarea” alternativelor. La reluarea traseului ne-am întîlnit cu trei cicliști (- Cristina, Alex, Vlad – care parcurgeau pentru prima oară traseul, cu ajutorul GPS-ului). Avînd cablul la schimbător rupt și fiind pe pinionul cel mai mic, traversarea pădurilor a devenit un pic mai anevoioasă (pînă la urmă e și ăsta un fel de antrenament). Ajunși la Snagov ne gîndim să diversificăm drumul de întoarcere (șosea-pădure-cîmp-șosea), fiind deja ora 20:00 (și fără lumini, pinion mic, foaia mijlocie… obosiți… priceless).
Într-o oră eram acasă, ne-am gîndit că e bine să tragem un pic pe final.
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Total km week-end: 130km (80% offroad)
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
Foto by Dan:
7:30 – plecare din București. Îmbrăcați colorat cu bicicletele curate mergem la Pitești să participăm la filmarea unui clip promo pentru concursul Argeș Spring Race care va avea loc pe 17 aprilie 2010.
Traseul îl cunoșteam încă din februarie, de la Argeș Winter Race, doar că de data asta ne-am putut bucura de el ”de sus”, de pe bicicletă. O scurtă descriere a traseului: sînt șase urcări în total, două pante mai accentuate (unde s-ar putea să împingă bicicleta 80% din participanți), tot atîtea coborîri, iarăși, cîteva mai abrupte (dacă ai rău de înălțime s-ar putea să nu-ți convină, eu am reușit să le cobor … pfff) Sfat din partea cunoscătorilor … fără frînă 
A fost fun experiența cu filmatul … așteptăm rezultatul.
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
După filmări, băieții de la Pitești ne-au propus o tură în pădurea de la Ștefănești. Biutiful!!! Am rămas foarte plăcut surprinsă de locurile din jurul Piteștiului. E un adevărat ”rai mtb-istic”. Urcări line și lungi sau mai accentuate și scurte, coborîrile …. de vis! (…) lungi și de viteză!
Km total pentru 27 martie: 53km (nu mulți, dar frumoși!)
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Foto by: Viorel Micu și Tutankhamon
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
Primul sfîrșit de săptămînă cu temperaturi de peste 19 grade! And it felt sooo good.
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Sîmbăta
60km șosea – Balotești – Ghermănești – Snagov – Moara Vlăsiei – Balotești
Participanți la ”plimbare”: un triatlonist pe cursieră, un mtb-ist cu picioare lungi 
și … eu. Recunosc am încercat din răsputeri să țin ritmul celor doi. Mi-a ieșit cît de cît (cu tot cu sufletul). Oricum, a fost un exercițiu bun.
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Duminica
Ne-am adunat o gașcă de 15 bicicliști (trei fete și un extrawheel). Traseul a fost unul mixt: offroad + șosea: start București (pentru unii), Balotești (pentru alții) – Snagov – Moara Vlăsiei – Balotești – București. (harta)
Am avut parte de mai multe evenimente plăcute, evident. Ombun: două pene + extrawheel nărăvaș, care a tot încercat să se desprindă; Eu: o pană și jumate, descoperit joc la butucul din spate, ureche de la schimbător ruptă, partea frumoasă, Dragoș avea una la schimb și care culmea s-a potrivit, Iuliana, Ovidiu cîte o pană de fiecare.
Am mai adunat vreo 80km. Finalul turei s-a încheiat cu o mostră de ”cum poate să fie la Carpathian Adventure”. Dan a ținut să-mi demonstreze că noaptea să mergi pe bicicletă este destul de freaky. Fără lumini am mers pe cîmp, nu știu cît timp, cert e că deși eram obosită, frica de ”necunoscut” mi-a dat niște puteri în plus. Faza cu ”fără” lumini mi-a amintit de experiența de la Gilău.
Foto by Dragoș
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
21 noiembrie 2009. Prin pădurile de lîngă București cu ”punctul de alimentare” la Balotești
Miss that! Mai sînt 10 zile pînă la vreme bună…
Film: www.imaginidinbucuresti.ro :Ombun
Muzică: Josh Woodward – Efortless (care a apreciat filmulețul by the way)
A doua zi după concertul Guano Apes și o noapte de ploaie mocănească, la 8 dimineața, ne întîlnim șapte omuleți (Bogdan, Sorinescu, Tibi, Silviu, Vali, Savtus și eu) la benzinăria OMV din Berceni pentru a putea pleca spre Comana (tura stabilită pe ciclism.ro).
Odată cu plecarea noastră a început și ploaia. Silviu a tot avut probleme cu lanțul, noi încercam să menținem ritmul constant. Multă șosea, multă apă, multe mașini, nisip printre dinți (nu aveam apărători).
Ajunși în Comana, uzi leoarcă, vizităm mănăstirea și hotărîți mergem spre pădure. Toate bune și frumoase, însă din păcate după ceva noroi, Silviu are o problemă tehnică mai gravă – urechea de la schimbător ruptă. Așadar bicicleta lui dintr-odată se transformă în singlespeed și noi sîntem nevoiți să ne întoarcem.
A fost frumoasă tura și pe ploaie, cam greu cu vîntul din față. Am învățat în schimb să stau în trena cuiva (chit că eram neagră pe față de la noroiul aruncat de roata lui Sorin).
Poze ”better than a thousand words”:
Sfîrșit de săptămînă…
Planuri: sîmbăta, o tură prin Bucegi pusă la punct de către Marius și duminica acțiunea de ecologizare pusă la punct de Ciprian Muntele.
Traseul propus arăta cam așa: Sinaia (800 m) – DN71 – Cabana Cuibu Dorului (1120 m) – Șaua Dichiu (1614 m) – Șaua Laptici (1830 m) – Cabana Piatra Arsă (1950 m) – Drumul de vară – Cota 1400 – Sinaia (800 m).
La Cabana Piatra Arsă ne-am despărțit. Cei opt (Patricia, Iuliana, Mihai, Andrei, Silviu, Dragoș, Vali și Marius) au coborît și au reușit să prindă trenul, eu am continuat urcarea pînă la cabana Miorița (o porțiune bună bicicleta era ”dusă în brațe”).
Teoretic, ieșirea mea trebuia să fie puțin ciudată. Urcat cu bicicleta, iar în ziua ecologizării coborîtă cu telecabina astfel încît să pot strînge gunoiul (foarte frustrant). Însă, bunul meu prieten Ciprian (ciclist și el), mi-a sugerat să cobor cu bicla pînă la cota 1400 pe Drumul de vară și să las Focusul acolo în timp ce eu puteam frumos să desfășor activitatea de strîngerea pet-urilor și tigăilor ruginite (?) de pe munte.
De la 1400 am urcat pe biclă și dau o fugă repejor pînă la Sinaia (repejor, de frica urșilor, auzisem că s-ar putea să dau peste vreunul. Nu am dat decît peste un ”urs”, care semăna mai mult cu o vacă)
Observații: drumul de vară plin de pietre, greu de coborît în viteză și e o idee proastă să-l cobori singur.
Poze: autori Marius Scarlat și Ciprian Muntele
Fiind de aproape două săptămâni membru al ciclism.ro auzisem de întîlnirea anuală desfășurată la Cîrțișoara, Bîlea. Membrii forumului din toată țara se adunau la poalele munților Făgăraș, unde campau și încingeau o petrecere de neuitat. Aici aveai ocazia să-i întîlnești și să le vorbești cicliștilor cunoscuți pînă la acel moment doar virtual. Ca activitate organizată era urcarea transfăgărășanului, circa 30km.
Anul acesta ne-am adunat destul de mulți nu pot da un număr exact, se poate observa din poze. Urcușul nu a fost neapărat greu, ci mai degrabă lung, însă peisajele mirifice au compensat totul. Recunosc am mers destul de încet (cînd cu 6km/h, cînd cu 7km/h). Însoțitorii mei de drum au fost Casper (Cătălin) și Heinz (Vlad). Buni băieți 
)
În schimb coborîrea a fost cam înspăimîntătoare. Am avut degetele lipite de frîne aproape o oră, de-mi amorțiseră spre final. Învățăm!
Seara la un foc am stat de vorbă cu omuleții din Tg. Mureș, Suceava, Galați ș.a.m.d.
O experiență cu adevărat frumoasă, abia aștept ediția din anul viitor.
A doua zi, după semimaratonul de la Piatra Mare ne-am hotărît să facem o tură propusă de Marius și conținea următoarele puncte: plecare din Predeal, un pic de DN1, Cabana Forban, Șaua Baiului, Cabana Diham, Pichetul Roșu, Cabana Poiana Izvoarelor, Cabana Gura Diham cu sosire la Bușteni.
Coborîrea foarte frumoasă cu rădăcini, pietre, crengi
Autorii pozelor au fost: Cătălin (Casper) și Marius
Ne-am adunat cinci bicicliști: Doc, Casper, Andreileeds, Zoloper (Vali) și eu.
Cu noaptea-n cap, am plecat la Cernica pentru o tură offroad. Prima mea Cernica
Distanța: 40-45 km
Căzături în noroi – Da
Pană – Da (primul curs de reparat pană)
Poze …
Pe forumul ciclism.ro mai există un grup, care se întîlnește la ora 16:00 la benzinăria Lukoil de la Doamna Ghica în fiecare luni şi miercuri. Din cîte știam era o simplă plimbare de seara pentru mtb-işti. Plimbarea noastră însă s-a transformat într-o “mică” tură, cam 110km.
Am fost şase la număr: Am43, BVL, Dragoş, Ţopescu (un vecin dea lui Am43), Rhoemetalces (aka Bogdan) şi eu.
Traseul din punctul meu de vedere a fost cam aşa:
Șosea – Tunari – Moara Vlăsiei – cîmp – cîmp (mîncat pepene verde crăpat) – cîmp – pietriş – pădure (unde am găsit un semn de la concursul Prima Evadare) – urzici, crengi – cîmp – Snagov (complexul Astoria) - am plecat pe la 20:00 – era cam întuneric, am zis să scurtăm traseul şi am luat-o iar prin pietriş (unde am mai inhalat o tonă de praf) – CÎMP – de data asta parcă am mers o veşnicie şi de jur împrejur 
– am făcut şi pană (prima pană ever, băieţii m-au ajutat 
) – în fine am ieşit din cîmp – șosea – ajuns în Bucureşti, făcut Am43 pană. La 00:30 intrat in casă!
Mi-a plăcut experienţa, mai ales că a fost prima ieşire offroad cu Focusul şi am mai învăţat să-i folosesc vitezele corespunzător. Iar oamenii, au fost foarte veseli şi glumeţi (BVL ne-a distrat cel mai tare! Mai ales cînd fugărea cîinii).
și poze
Comentarii recente